Poate ați observat că unul dintre părinți merge mai încet. Face pași mici, ezită când pornește, se întoarce greu sau a început să evite plimbările. În același timp uită mai des ori are nevoie de mai mult timp pentru lucruri care înainte erau simple. De multe ori familia pune aceste schimbări pe seama vârstei, și uneori așa și este. Există însă situații care merită investigate tocmai pentru că pot fi tratate.
Una dintre ele este hidrocefalia cu presiune normală, cunoscută și ca NPH, după denumirea din engleză. Circulația și absorbția lichidului cefalorahidian se modifică, iar ventriculii cerebrali, cavitățile din interiorul creierului în care se află acest lichid, se dilată. Numele poate induce în eroare. „Presiune normală” nu înseamnă că totul este în regulă și nici că o singură măsurare a presiunii poate pune diagnosticul.
Ce semne ar trebui să ne atragă atenția?
Semnul cel mai caracteristic este, de regulă, mersul: pași scurți, dificultate la pornire, nesiguranță și probleme la întoarcere. Se pot adăuga încetinirea gândirii, scăderea atenției, lipsa de inițiativă sau tulburările urinare, mai ales nevoia bruscă și greu de amânat de a urina. Nu toate apar de la început. Adesea mersul se schimbă înainte ca familia să observe celelalte semne.
Niciunul dintre aceste semne nu este specific hidrocefaliei. Boala Parkinson și alte boli neurodegenerative, accidentele vasculare cerebrale, suferința coloanei cervicale, neuropatiile, problemele ortopedice sau chiar unele medicamente pot da simptome asemănătoare. De aceea diagnosticul se pune după o evaluare completă, nu pe baza unei impresii.
Cum se stabilește diagnosticul?
Totul începe cu o discuție cu pacientul și cu familia: când au apărut simptomele, cum au evoluat, ce s-a schimbat în mers și în viața de zi cu zi. Examenul neurologic și evaluarea atentă a mersului sunt esențiale. RMN-ul cerebral, analizat în întregime, poate arăta dilatarea ventriculilor și unele modificări caracteristice ale spațiilor cu lichid cefalorahidian. Ventriculii mari au însă mai multe explicații posibile și, singuri, nu ajung pentru diagnostic.
În cazurile potrivite se face un test de evacuare: prin puncție lombară se scoate o cantitate de lichid cefalorahidian, iar mersul este evaluat din nou după câteva ore. Uneori sunt necesare teste suplimentare, de exemplu un drenaj lombar menținut câteva zile. O îmbunătățire clară întărește indicația de tratament. Lipsa unei îmbunătățiri evidente la un singur test nu exclude însă boala. Rezultatele se interpretează împreună cu examenul clinic și cu imaginile.
Se poate trata?
La pacienții atent selectați, tratamentul este chirurgical și constă în montarea unei derivații ventriculo-peritoneale (șunt ventriculo-peritoneal): un tub subțire, prevăzut cu o valvă, care drenează controlat lichidul cefalorahidian, de obicei spre abdomen. Valvele folosite astăzi pot fi reglate din exterior, fără o nouă operație. Scopul nu este ca ventriculii să arate mai mici pe imagini. Scopul este ca pacientul să meargă mai bine și să fie mai independent.
În 2025, revista New England Journal of Medicine a publicat un studiu randomizat care a răspuns unei întrebări discutate de mulți ani. Toți cei 99 de pacienți incluși răspunseseră favorabil la drenajul temporar și au primit o derivație. La jumătate dintre ei valva a fost deschisă, la ceilalți a rămas închisă timp de trei luni, fără ca pacienții sau medicii care îi evaluau să știe. Mersul și echilibrul s-au îmbunătățit semnificativ doar în grupul cu valva deschisă. Pentru memorie, atenție și simptomele urinare, studiul nu a găsit în acest interval o diferență semnificativă între grupuri. Concluzia practică este că tratamentul poate ajuta, mai ales mersul, dar nu trebuie prezentat ca o soluție pentru orice tulburare de memorie.
Ca orice operație, montarea unei derivații are riscuri: drenaj excesiv, colecții de lichid sau de sânge la suprafața creierului, infecție sau blocarea sistemului. Vârsta, fragilitatea, bolile asociate și tratamentele anticoagulante se analizează înainte de decizie. Urmărirea după operație, inclusiv eventualele reglaje ale valvei, face parte din tratament.
Ce este important de reținut
Dacă un părinte începe să meargă vizibil mai greu, devine nesigur pe picioare și apar schimbări de atenție sau de memorie, asta nu înseamnă automat hidrocefalie cu presiune normală. Nu este bine nici să punem totul pe seama îmbătrânirii. O evaluare neurologică și neurochirurgicală poate lămuri dacă există o cauză care se poate trata și ce opțiuni sunt potrivite.
Dacă simptomele apar brusc sau se agravează rapid, consultul trebuie făcut de urgență, pentru a exclude o cauză acută.
Pașii evaluării, pe scurt
- Simptome și evoluție: mers, atenție, memorie și funcție urinară.
- Examen neurologic și evaluarea obiectivă a mersului.
- RMN/CT și discutarea diagnosticelor diferențiale.
- Test de evacuare a LCR când este indicat; un rezultat negativ nu exclude singur diagnosticul.
- Decizie multidisciplinară, adaptată riscurilor și obiectivelor pacientului.
- Șunt ventriculo-peritoneal la pacienți atent selectați.
- Urmărire clinică, evaluarea mersului și reglarea valvei când este necesar.