Hidrocefalia este o afecțiune în care lichidul care înconjoară și protejează creierul se acumulează în exces. La copii poate apărea înainte de naștere, în primele luni de viață sau mai târziu. Este o boală tratabilă, dar care cere diagnostic corect, urmărire atentă și, uneori, intervenție neurochirurgicală. Acest material explică pe scurt ce trebuie să știe părinții.
Ce este lichidul cefalorahidian
În interiorul creierului există niște cavități numite ventriculi. Aici se produce continuu lichidul cefalorahidian (LCR), un lichid limpede care înconjoară creierul și măduva spinării, le protejează mecanic și contribuie la menținerea unui mediu stabil pentru țesutul nervos.
În mod normal, LCR circulă din ventriculii laterali spre ventriculul al treilea, apoi printr-un canal îngust (apeductul lui Sylvius) spre ventriculul IV. De aici trece în spațiile din jurul creierului și al măduvei, unde este absorbit în circulația venoasă. Producția și absorbția sunt în echilibru.
Hidrocefalia apare atunci când acest echilibru este afectat: circulația lichidului este blocată sau absorbția lui este insuficientă. LCR se acumulează, ventriculii se dilată, iar presiunea intracraniană poate crește.
De ce apare
Cauzele sunt diferite de la un copil la altul:
- cauze congenitale, prezente de la naștere, de exemplu o îngustare a apeductului lui Sylvius sau alte malformații;
- prematuritatea, mai ales după o hemoragie cerebrală la nou-născut;
- infecțiile, precum meningita, care pot afecta absorbția lichidului;
- tumorile cerebrale, care pot bloca circulația LCR;
- în multe cazuri, cauza exactă nu poate fi identificată.
Semne pe care le pot observa părinții
La sugar, oasele craniului nu sunt încă unite, așa că primul semn este adesea creșterea capului. Semnele care trebuie discutate cu medicul sunt:
- capul crește mai repede decât este de așteptat, la măsurătorile repetate ale perimetrului cranian;
- fontanela (zona moale din creștetul capului) este bombată sau tensionată;
- pielea capului este subțire și lucioasă, cu vene ușor vizibile;
- privirea este orientată în jos („ochii în apus de soare”);
- vărsături, plâns iritabil, refuzul alimentației;
- somnolență neobișnuită sau reacții mai slabe decât de obicei;
- paloare.
La copilul mai mare, creșterea perimetrului cranian este mai puțin evidentă, iar simptomele pot include:
- dureri de cap, mai ales dimineața;
- vărsături;
- oboseală și somnolență;
- schimbări de comportament sau scăderea performanței școlare;
- vedere încețoșată sau dublă, tulburări de echilibru ori de mers.
Niciunul dintre aceste semne nu înseamnă automat hidrocefalie, dar combinația lor sau agravarea rapidă cere o evaluare medicală promptă.
Cum se pune diagnosticul
Medicul pediatru urmărește perimetrul cranian la fiecare control și îl compară cu curbele de creștere. Dacă există o suspiciune, se recomandă investigații imagistice:
- ecografia transfontanelară, la sugarul cu fontanela încă deschisă: este rapidă, nedureroasă și nu folosește radiații;
- RMN-ul cerebral, care arată cel mai detaliat ventriculii, locul unui eventual blocaj și cauza acestuia;
- CT-ul cerebral, folosit mai ales în situațiile urgente, deoarece se face foarte repede.
Pe lângă imagini, contează examenul clinic, dezvoltarea copilului și evoluția în timp. Uneori ventriculii sunt puțin mai largi, dar stabili, iar copilul se dezvoltă normal. În aceste cazuri se poate recomanda doar urmărire.
Opțiunile de tratament
Când hidrocefalia produce simptome sau progresează, tratamentul este de obicei neurochirurgical. Există două tipuri principale de intervenții.
Șuntul ventriculo-peritoneal
Șuntul este un tub subțire din silicon, prevăzut cu o valvă. Un capăt se plasează într-un ventricul cerebral, iar celălalt, pe sub piele, în cavitatea abdominală (peritoneu), unde lichidul în exces este absorbit. Mai rar, lichidul este drenat în altă zonă. Valva controlează cât lichid se scurge.
Șuntul funcționează pentru o mare parte dintre copii, dar este un dispozitiv care poate necesita revizii de-a lungul vieții, de exemplu dacă se blochează sau se infectează. Ghidul Congress of Neurological Surgeons, actualizat în 2020, recomandă la copii folosirea cateterelor impregnate cu antibiotic, care reduc riscul de infecție a șuntului.
Ventriculostomia endoscopică a ventriculului al treilea
În anumite forme de hidrocefalie, mai ales atunci când lichidul este blocat într-un singur punct, se poate crea o cale nouă de circulație. Neurochirurgul introduce un endoscop în ventriculi și face o mică deschidere în planșeul ventriculului al treilea. Lichidul ocolește astfel blocajul și ajunge în spațiile în care poate fi absorbit. Avantajul este că nu rămâne un dispozitiv implantat.
Nu orice copil este un candidat potrivit. Șansele de reușită depind în principal de vârsta copilului, de cauza hidrocefaliei și de existența unui șunt anterior. Aceste elemente sunt combinate într-un scor de predicție (ETV Success Score), folosit la alegerea tratamentului. Un studiu prospectiv multicentric al Hydrocephalus Clinical Research Network, publicat în 2024, a inclus 761 de copii operați prin această tehnică: intervenția a avut succes la 6 luni la aproximativ trei sferturi dintre ei (76%), iar scorul de predicție și-a păstrat valoarea.
Alegerea între cele două variante se face individual, după analiza imaginilor și discuția cu familia.
După operație: semne care cer ajutor imediat
După montarea unui șunt, părinții trebuie să cunoască semnele de funcționare defectuoasă și de infecție. Blocarea șuntului poate fi gravă și poate necesita o intervenție de urgență.
Contactați imediat echipa medicală sau mergeți la o unitate de primiri urgențe dacă observați:
- la sugar: fontanela bombată, creșterea capului, ochii în apus de soare, vărsături, somnolență, paloare;
- la copilul mai mare: dureri de cap puternice, vărsături, somnolență neobișnuită;
- febră, roșeață sau sensibilitate de-a lungul traseului șuntului, rigiditatea cefei, dureri abdominale;
- orice schimbare bruscă a stării copilului care vă îngrijorează.
Infecția șuntului apare mai ales în primele luni după operație. Semnele de obstrucție pot apărea oricând.
Urmărirea pe termen lung
Mulți copii cu hidrocefalie tratată merg la școală, fac sport și au o viață activă. Șuntul nu are o „dată de expirare” fixă: se revizuiește atunci când apare o problemă. Și după o ventriculostomie endoscopică este necesară urmărirea, pentru că deschiderea creată se poate închide în timp. Urmărirea periodică presupune controale neurochirurgicale, evaluarea dezvoltării și, la nevoie, imagistică. Este util ca familia să păstreze un dosar cu toate investigațiile și cu tipul de șunt sau de intervenție efectuată, pentru orice consultație viitoare.