Cuvântul „tumoră” într-un raport RMN produce, aproape întotdeauna, îngrijorare. În cazul meningiomului, este important de știut de la început că majoritatea acestor tumori sunt benigne și cresc lent. Multe nu necesită operație imediată. Decizia corectă depinde însă de mai mulți factori, pe care îi explicăm mai jos.
Ce este meningiomul
Creierul și măduva spinării sunt învelite de trei membrane numite meninge. Meningiomul este o tumoră care pornește din celulele acestor membrane, cel mai adesea din celulele stratului numit arahnoidă.
Pentru că se dezvoltă din înveliș, meningiomul crește în afara țesutului cerebral. Pe măsură ce crește, poate împinge și comprima creierul, nervii sau vasele din vecinătate. În acest punct se deosebește de tumorile care pornesc din țesutul creierului însuși, cum sunt glioamele, care au alt comportament și alt tratament.
Este util de știut și că tumorile intracraniene se împart în tumori primare, care pornesc din creier sau din structurile din jurul lui, și metastaze, care provin dintr-un cancer apărut în alt organ. Meningiomul face parte din prima categorie.
Cât de frecvent este și cine este afectat
Meningiomul este cea mai frecventă tumoră primară intracraniană, adică dintre tumorile care pornesc în interiorul craniului, nu prin răspândire din alt organ. Raportul registrului american CBTRUS publicat în 2025 arată că meningioamele reprezintă aproximativ 43% dintre tumorile primare ale creierului și ale sistemului nervos central.
Alte date importante:
- 80–85% dintre meningioame sunt benigne (gradul 1 în clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății);
- aproximativ 15–18% sunt atipice (gradul 2), iar 1–3% sunt maligne (gradul 3);
- sunt de 2–3 ori mai frecvente la femei decât la bărbați;
- vârsta mediană la diagnostic este de aproximativ 65 de ani.
Cum este descoperit
Unele meningioame produc simptome prin compresia structurilor din jur. Simptomele depind de localizare și pot include:
- dureri de cap;
- crize epileptice;
- tulburări de vedere;
- modificări de comportament sau de memorie;
- slăbiciune într-un membru.
Multe meningioame sunt însă descoperite întâmplător, la un RMN sau CT făcut pentru alt motiv. Acestea se numesc meningioame incidentale. Date din studii de autopsie sugerează că până la 2,8% dintre oameni au un meningiom, cele mai multe fiind mici și fără nicio consecință.
Cum se pune diagnosticul
RMN-ul cerebral cu substanță de contrast este investigația de referință, atât pentru diagnostic, cât și pentru urmărire. Arată dimensiunea tumorii, localizarea, relația cu creierul, nervii și vasele, precum și eventualul edem din jur.
CT-ul este util mai ales pentru a evalua osul craniului din vecinătatea tumorii.
Diagnosticul definitiv și gradul tumorii se stabilesc prin examen anatomopatologic, după operație sau biopsie. Gradul depinde de aspectul celulelor la microscop, de rata de diviziune, de invazia creierului și, mai nou, de anumite modificări genetice ale tumorii.
Opțiunile de tratament
Ghidul Asociației Europene de Neuro-Oncologie (EANO) descrie trei direcții principale.
Urmărirea prin RMN
Pentru meningioamele descoperite întâmplător, care nu produc simptome, prima opțiune este observația. Ghidul recomandă RMN anual timp de 5 ani pentru meningioamele suspectate sau confirmate de gradul 1. Ulterior, dacă tumora rămâne stabilă, intervalele pot fi dublate.
Urmărirea nu înseamnă „a nu face nimic”. Este o strategie activă, care evită o operație inutilă și permite intervenția la momentul potrivit, dacă tumora începe să crească sau apar simptome.
Operația
Pentru meningioamele care cresc sau care produc simptome, operația este prima opțiune. Scopul este îndepărtarea tumorii în cea mai mare măsură posibilă, în condiții de siguranță. Uneori, din cauza localizării, de exemplu în apropierea unor nervi sau vase importante, se alege îndepărtarea parțială, urmată de supraveghere sau de alte tratamente.
Radiochirurgia și radioterapia
Radiochirurgia stereotactică livrează o doză de iradiere țintită precis asupra tumorii, de obicei într-o singură ședință. Pentru tumorile mici, în cazuri selectate, poate fi o alternativă la operație. Radioterapia fracționată, în mai multe ședințe, se folosește mai ales după operație, pentru tumorile atipice sau recidivate.
Ce influențează decizia
Nu există un tratament unic pentru toate meningioamele. Medicul și pacientul cântăresc împreună:
- dimensiunea și localizarea tumorii;
- dacă tumora crește și cât de repede;
- simptomele;
- vârsta și starea generală de sănătate;
- preferințele și obiectivele pacientului.
După operație, ritmul controalelor depinde de gradul tumorii. De exemplu, pentru meningioamele de gradul 2, ghidul EANO recomandă RMN la fiecare 6 luni în primii 5 ani, apoi anual.
Când nu așteptați o programare obișnuită
O criză epileptică nouă, o scădere bruscă a forței, o tulburare nouă de vorbire, confuzia sau alterarea stării de conștiență necesită evaluare medicală de urgență. Apelați 112 sau mergeți la o unitate de primiri urgențe.
Întrebări utile pentru consultație
- Ce dimensiune are tumora și unde se află exact?
- A crescut față de investigațiile anterioare?
- Explică tumora simptomele mele?
- Ce variante am: urmărire, operație sau radiochirurgie?
- Care sunt beneficiile și riscurile fiecărei variante, în cazul meu?
- Cum va arăta urmărirea în următorii ani?
Pentru a răspunde corect la aceste întrebări, aduceți la consultație imaginile RMN originale (în format DICOM), rapoartele și investigațiile mai vechi, pentru comparație.