Descoperirea unei formațiuni intracraniene pe un RMN este, firesc, neliniștitoare. Totuși, termenul „tumoră cerebrală” descrie situații foarte diferite. Unele leziuni sunt benigne și cresc lent, altele sunt maligne. Unele pornesc din creier, altele din structurile din jurul lui, iar uneori o imagine doar seamănă cu o tumoră. Nu toate necesită aceeași conduită și nu toate trebuie operate imediat.

Ilustrație anatomică a creierului în secțiune sagitală, cu o formațiune tumorală rotunjită în regiunea posterioară a emisferei.
Secțiune sagitală a creierului, cu o formațiune tumorală care comprimă țesutul din jur. Aspectul și localizarea diferă mult de la un tip de tumoră la altul. Ilustrație generată digital, cu scop didactic; nu reprezintă un pacient real.

O imagine nu este încă un diagnostic complet

Primul pas este înțelegerea exactă a imaginilor, împreună cu simptomele și examenul neurologic. Interpretarea se face, de preferat, pe studiul complet în format DICOM, nu numai pe concluzia scrisă sau pe câteva fotografii.

Este util de știut că tumorile intracraniene se împart în două mari categorii:

  • tumorile primare, care pornesc din creier sau din structurile din jurul lui, de exemplu gliomul sau meningiomul;
  • metastazele cerebrale, care provin dintr-un cancer apărut în alt organ, de exemplu în plămân sau sân.

Ce clarificăm la consultație

La consultație se discută motivul pentru care a fost făcut RMN-ul, simptomele actuale, evoluția lor și eventualele boli asociate. Pe imagini contează:

  • localizarea leziunii și dimensiunea ei;
  • relația cu zonele care controlează mișcarea, limbajul sau vederea;
  • edemul din jur și efectul de masă asupra structurilor vecine;
  • aspectul leziunii pe diferitele secvențe RMN și, dacă există, comparația cu investigațiile mai vechi.

Ghidul britanic NICE recomandă RMN-ul ca investigație inițială pentru suspiciunea de gliom sau de meningiom, atunci când nu există contraindicații. Uneori sunt necesare secvențe suplimentare, alte investigații sau evaluarea altor specialități.

Supraveghere, biopsie sau operație?

Nu există un singur răspuns pentru toate tumorile. În funcție de situație, opțiunile principale sunt:

  • Supravegherea clinică și imagistică, de exemplu pentru un meningiom mic, descoperit întâmplător, care nu produce simptome. Ghidul european EANO recomandă în acest caz observația, cu RMN periodic.
  • Biopsia, atunci când este nevoie de un diagnostic histologic și molecular înainte de alegerea tratamentului.
  • Îndepărtarea chirurgicală. Scopul nu este pur și simplu „să scoatem tot”, ci să tratăm leziunea în condiții de siguranță, protejând cât mai bine funcțiile neurologice.

Decizia ține cont de tipul probabil al leziunii, de evoluția ei, de vârstă, de starea generală, de preferințele pacientului și de tratamentele complementare posibile, precum radioterapia sau tratamentul oncologic.

Schemă: evaluare neurochirurgicală completă, apoi supraveghere, biopsie sau îndepărtare chirurgicală, cu discuție multidisciplinară când este cazul; semnele neurologice bruște cer urgență.
Pașii următori după descoperirea unei formațiuni cerebrale la RMN, schematizați după ghidurile NICE și EANO.

De ce contează echipa multidisciplinară

În cazurile oncologice, decizia se ia de obicei împreună cu alte specialități: neuroradiologie, oncologie, radioterapie și anatomie patologică. Ghidul NICE recomandă ca o suspiciune de gliom să fie discutată de o echipă multidisciplinară specializată încă de la primul diagnostic radiologic. Același ghid recomandă ca fiecare pacient să aibă o persoană desemnată care coordonează îngrijirea și ca informațiile să fie oferite realist, empatic și la momentul potrivit.

Când nu așteptați o programare obișnuită

Mergeți imediat la o unitate de primiri urgențe sau sunați la 112 dacă apare oricare dintre următoarele:

  • o criză epileptică nouă;
  • o scădere bruscă a forței într-o parte a corpului;
  • o tulburare nouă de vorbire;
  • confuzie importantă sau somnolență neobișnuită;
  • o agravare neurologică rapidă.

O consultație programată nu înlocuiește serviciul de urgență.

Ce să aduceți la evaluare

  • studiile RMN sau CT complete, pe CD, DVD sau stick, în format DICOM;
  • rapoartele radiologice;
  • investigațiile anterioare, pentru comparație;
  • lista tratamentelor și a bolilor asociate;
  • o cronologie scurtă a simptomelor.

Dacă aveți deja o recomandare operatorie, notați ce anume doriți să clarificați: diagnosticul, urgența, alternativele, beneficiile, riscurile și urmărirea ulterioară.

Întrebări utile pentru consultație

  • Ce tip de leziune pare a fi și cât de sigur este acest diagnostic?
  • Explică ea simptomele mele?
  • Este nevoie de tratament acum sau este rezonabilă urmărirea?
  • Ce opțiuni am și care sunt beneficiile și riscurile fiecăreia?
  • Cine coordonează pașii următori și când este următoarea evaluare?